La risc

Sistemu

La un moment dat, e posibil ca în carieră să ai de-a face cu comisia de disciplină, mai ales dacă te pui cu sistemu. Uneori sistemu funcționează pe enunțul: „intri la șef cu părerea ta, și ieși cu a șefului”, în traducere: pupincurism ieftin de tip kominternisto-securist.

Ce șanse ai avea, ca și comisia de disciplină, investită de către același șef, și slujit de subalterni obedienți, să funcționeze după alte reguli ale jocului? Dacă te pui cu sistemu, ai tras lozul cel mare.

M. O. Citația

Indiferent dacă ceea ți se impută, ar putea face sau nu obiectul unei cercetări disciplinare, există un început. Un șefuț, e deranjat de subalternul care refuză să gândească altfel, decât cu capul lui. Subalternul  e deja luat în vizor. Și-i tricotează niște hârtii subalternului, pe care le trimite comisiei de disciplină.

Comisia îi trimite citație. Mai precis, îl caută și-i dă copii, c-așa zice la lege, și se supără tare dacă i le ceri prin poștă. În a doua variantă, nici nu mai așteaptă dovada de primire (adică să fi ajuns la adrisant plicul) și trece direct la treabă, dând propunere de sancționare.

Practic, în ziua în care primești plicul, afli că ieri aveai termen la comisia de disciplină, și peste alte câteva zile, primești decizia de sancționare și referatul de cercetare, de unde rezultă că nu te-ai prezentat la termenul prevăzut.

M. O. Audierea

Asta se întâmplă dacă ai noroc, adică primești plicul și încă nu a avut loc audierea.

E posibil însă ca vreunul sau vreo doi dintre membrii comisiei nu poată veni (din terțe motive). E posibil să te duci la termen și să vezi o sală goală. După 10 minute de așteptări împreună cu avocatul și cu reprezentantul sindical, te duci la secretarul comisiei, care, printre înghițituri (era implicat într-o colivă), îți zice că „nu se mai ține comisia”.

D-l Slugaru ieșise din serviciu și merge acasă, iar d-l Frânaru are prea mult de lucru, și nu vine. Numele sunt  ipotetice, orice asemănare cu personaje din viața reală este întâmplătoare.

După lămuriri cerute conducerii, se găsesc supleanți. La sală, unul din ei e ghidat telefonic, pentru a ne onora cu prezența, on-line. Se discută, se dau note de probatorii, se pun întrebări. Secretarul, mai spre finalul audierii, își revine după nostalgia post-colivă și așterne câteva rânduri cu pixul pe un A4. „O să-l primiți azi” ne asigură secretarul, după ce a fost întrebat despre proces-verbal.

M. O. Procesul-verbal

În timpul audierii, se tehnoredactează de zor, iar după audiere, se aude cum iese din imprimantă procesul-verbal de audiere. Act care trebuie citit și semnat, pe loc. Asta cere procedura, și se întâmplă probabil la unele penitenciare din țară, pe la comisia de la ANP, la instanțele de judecată, la organele de cercetare penală ori la parchet.

Nu și la pușcăria-CAP. Nu există mijloace tehnice, nu de alta. În consecință, procesul-verbal este remis audiatului a doua zi sau a treia. În cel mai fericit caz în aceeași zi, dar, de cele mai multe ori e incomplet, are adăugări sau scoateri din context, sau conține un  așa-zis rezumat.

La CAP Poarta Albă, regulile procedurale și principiile de drept au decedat de mult, iar d-l secretar deja le-a mâncat coliva.

Dacă nu-l semnezi, pe considerent că nu corespunde cu ceea ce ai declarat, iar se supără Komisia și face proces-verbal, prin care se menționează că ai refuzat să semnezi (adică, ești cumva deja sancționat pentru că, în exercitarea dreptului la apărare, nu ești de acord să te autoincriminezi semnând o mizerie de așa-zis proces-verbal, trunchiat și care nu respectă nicio regulă).

Sistemu, deși bolnăvior, îți arată în felul ăsta că are mușchi.

M. O. pandemic

E pandemie, stare de urgență, cutare. Membrul de sindicat cere să fie alături de el, la comisie, un reprezentant al sindicatului. Dat fiind contextul epidemiologic, se solicită asigurarea unei legături la distanță, prin Skype, Zoom, sau orice altă modalitate.

solicitare sindicat

„Nu putem asigura condițiile tehnice” a sunat răspunsul. Pentru angajați, am adăuga noi. Pentru deținuți, la ora audierii, erau on-line mai multe terminale.

Răspunsul comisiei de disciplină

Întrebare

Într-o societate normală, dacă ceri un drept sau dorești să sesizezi o neregulă, n-ar trebui să fii acuzat că arunci cu noroi, ori să ți se amintească că suntem colegi, și nu e frumos. Mimetismul comportamental doar pentru a da bine nu e acceptabil într-o societate care se vrea democratică.

 În cazul în care ar fi adoptat un comportament social de tipul mimetismului doar pentru a da bine, ar fi Primele simptome pentru care am întreba totuși, așa, la risc, asemenea celor de la Paraziții, dacă e sau nu normal.