Nu. Nu este vorba despre carpetele ordinare reprezentând Răpirea din serai. Nici despre obiceiul pământean al furatului miresii. Nici despre vreun disc cu Gabi Luncă.
Pur si simplu este vorba despre o mânărie ANP-istă, mai precis – un transfer cu cântec. ANP a aprobat un transfer, un pic cam atipic, în fapt de seară, cu o ambulanță, doar pentru un singur deținut, cu tot marafetul, inclusiv salteaua personală, pe ruta Penitenciarul Spital Poarta Albă – Penitenciarul Brăila.
Ajuns la Brăila, mai pe-nserat, primește vizita unor persoane civile, posibil avocați. Restul e can-can; a urmat o liberare condiționată tot cu (ați ghicit), cântec.
Cu puțin aplomb la Poarta-Albă, și cu un mic brânci de la ANP, domnul în chestiune, ajunge exact în completul care trebuia/sine-qua-non, trebuia să-i aprecieze buna purtare și să-l pună în libertate.
A fost o treabă complicată, pentru că la o interpelare legală i-au mai tebuit onor ANP-ului ceva timp pentru a răspunde. Complicată treabă, nu-i așa?
Ca să nu mai vorbim de faptul că un funcționar public, dacă solicită un transfer la un alt penitenciar, pentru a fi mai aproape de familie, trebuie să aștepte ceva vreme, ori să spere că la a 5-a cerere de transfer se va rezolva.