Acest articol s-a dorit a fi destinat ca lectură de weekend. Sunt două episoade care fac parte din experiența umană, o incursiune în timp, din viitor către trecut, apoi din prezent către viitor.
Pentru început, vom prezenta una din realizările unei românce. Scriitoarea Ioana Pârvulescua fost distinsă cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene pentru povestirea scurtă „O voce”, dedicată și având drept personaj principal pe Monica Lovinescu.
De la Viena s-a anunțat astăzi că scriitoarea Ioana Pârvulescu a fost distinsă cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene, la categoria Premiul Profesioniștilor, pentru povestirea scurtă „O Voce”. Distincția a fost acordată în cadrul concursului literar „O poveste europeană: Câștigătorii premiului de Literatură al UE scriu Europa”. La concurs au participat 36 de autori din 26 de țări, premiile fiind acordate pentru mai multe categorii: Premiul Public, Premiul Profesionist, Premiul parlamentarilor și Mențiunea specială pentru moștenire culturală.
Evenimentul a fost organizat în cooperare cu Președinția austriacă a Consiliului Uniunii Europene, sub patronajul Parlamentului European, iar ceremonia de premiere s-a desfășurat în Palatul Belvedere la Viena.
Prezentarea lucrării aici:
Al doilea episod este un fragment din Gravity (2013). O pledoarie pentru empatie și solidaritate umană, de sacrificiu și prețuire a momentelor care, în condiții normale, ar trece neobservate. Acțiunea se petrece în spațiu, unde, în urma unei coliziuni, din nava bază reușesc să se salveze doar doi astronauți.
Unul din ei se sacrifică pentru celălalt, care reușește să se întoarcă pe Terra, încărcat cu o experiență unică. O experiență în care solidaritatea și spiritul de sacrificiu fac diferența dintre viață și moarte.
Exclus acest fenomen printre unii dintre pământeni. Ăia care umblă ipocrit cu valize pline cu gogoși prin parlament și pentru care viitorul înseamnă furtul total și scăpatul de pușcărie, iar trecutul înseamnă negare, renegare și mistificare.
Aici – Rezoluția Parlamentului European
În loc de concluzii:
Primul caz ne amintește de perioada comunistă, în care se asculta postul de radio Europa liberă. La cele două ore de transmisie pe zi, ale TVR, postul de radio Europa liberă era o alternativă, o deschidere către altceva. Captivi în comunism, oamenii sperau către libertate.
Al doilea caz, e simptomatic. Ryan Stone, costumată în echipamentul Lt. Demidov, de pe stația Soiuz, caută să ia legătura cu NASA. Ceva similitudini? Captiv în spațiu, astronautul vrea doar să ajungă acasă. E destulă libertate în spațiu, dar și multe grade sub minus.
Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța 