Trecând peste faptul că măsura „recursului compensatoriu” este de fapt o grațiere mascată care nu rezolvă nici problema condițiilor de detenție, nici a supraaglomerării, această măsură este, în sine, pompieristică, insuficient documentată, dubioasă și, mai ales, prost pusă în practică.
Trimiterea în libertate a unor deținuți în mod eronat dar și modul în care ANP a ales să rezolve problema, pun câteva semne de întrebare.
Unul din ele ar fi care ar fi diferența dintre o evadare și o punere în libertate „din greșeală”? În cazul unei evadări, deținutul studiază rutina și locurile vulnerabile. Petrece ceva timp pentru a studia acești factori, după care muncește un pic, taie gratii, sapă tuneluri, evadând din interior. Sau exploatează neatenția agenților, incompetența și corupția factorilor de decizie, configurația punctelor de lucru și evadează.
În cazul unei puneri în libertate eronate, deținutului i se dă pur și simplu drumul pe poarta penitenciarului. Nu mai trebuie ca deținutul să-și mai bată capul și să pună la cale evadarea.
În mod normal, în ambele cazuri, prezența pe străzi a unor infractori crează o stare de pericol pentru cetățeni, iar metodele prin care se încearcă aducerea lor înapoi la penitenciar ar cuprinde, printre altele și publicare imaginilor și semnalmentelor celor căutați. Măcar are populația idee cu cine poate da nas în nas pe stradă, în alte locuri publice, sau, mai rău, în propriile locuințe.
O altă întrebare ar fi dacă ANP a procedat legal și transparent, sau dacă, dimpotrivă, din interese obscure, a ținut liberările eronate sub tăcere. Se pare că, până la 04.11.2017, ANP a abordat soluția tăcerii, dacă nu chiar s-a încercat mușamalizarea acestor evenimente. ANP cunoștea încă de la 01.11.2017 situația. Curat rahat, moncher!
Avem de a face cu un ANP îngherțoit la vârf cu personaje care nu vor decât să fie pe funcție?
Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța 