De multe ori am sesizat perplexitatea omului de rând și dificultatea în a formula un răspuns la întrebarea Ce semnificație are pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie? Și nu vorbesc acum neapărat despre oamenii din mediul rural, care ies din birturi după ce au consumat oarece, pe datorie.
Nu vorbesc nici despre discursurile patriotarde, sau de paradele costisitoare care au loc de Ziua Națională a României. Nici de fasolea cu ciolan, de după. Despre sentimentul identității naționale – între mit și realitate.
Vorbesc despre starea de spirit care ar trebui să declanșeze sentimentul de mândrie națională în inima fiecărui român, care se află în spațiul geografic românesc, sau în oricare altă parte a lumii. Și despre faptul că orice subfinanțare a învățământului, cercetării, educației, poate fi privit ca un veritabil atac la identitatea națională.
Orice subfinanțare a sistemului de ordine publică și siguranță națională poate trezi suspiciunea unei acțiuni deliberate de slăbire a siguranței naționale? Ne putem permite toate astea ca națiune?
Pentru toți colegii din penitenciare și nu numai, care au în inimi drapelul național, nu le pot spune decât „La Mulți Ani” de 1 Decembrie. Și să sperăm că modificarea statutului ne va aduce și mult dorita identitate profesională și îndreptatrea multor abuzuri cuprinse prin OMJ-urile, ilegale în marea lor majoritate, încă necontestate la CCR.